Tu
eşti cel din poemele mele de-atunci
redescoperit
retrăit
anonim.
Eu
sunt cea reclădită din toate
căderile
pleoapei tale
sihăstrită
pe sânul meu drept.
Noi doi
suntem o copie imperfectă
a fericirii
Respirăm fiecare
în pauze diferite
ne adunăm gândurile
într-o oră din noapte.
Poezia
e ceea ce simt pentru tine
fără să-ţi spun
nimic.
0 Comments:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)